Cine iese ultimul din tara?

Saracia noastra ne omoara,
De atîta mars ne doare splina,
Cine iese ultimul din tara
E rugat sa stinga si lumina.

Noi mereu le-am suportat pe toate,
Duca-se dezastrele de-a dura,
Dar de ce, în plina libertate,
Cea mai mare sa devina ura?

Pluralismul – tuturor ne place,
Chiar daca îl facem numai unii,
Dar vedem, de-atîta timp încoace,
Pluralismul cinic al minciunii.

Sfînta-i opozitia pe lume
Si organic preferam rasparul,
Dar de ce, în pacaleli si glume,
Nu se mai distinge adevarul?

Mai conteaza, uneori, si fapta,
Nu se poate construi cu tînga,
Nu exista stînga fara dreapta,
Nu exista dreapta fara stînga.

Ne vor întreba copiii, mîine,
Mortii vor sari sa ne condamne,
Daca, pentr-un colt mai bun de pîine,
Ne vom vinde tara noastra, Doamne.

Libertate si democratie,
Pasapoarte pentru fiecare,
Dar de mila nimeni nu mai stie
Si e vraiste la hotare.

Coridor european si-atîta,
Sub o licitatie marunta,
Provocarea, patima si bîta
Si în curti, si-n piete se înfrunta.

Om la om nici nu mai vrea sa creada,
Om pe om la zid fatal îl scoate,
Singura se scoala o balada
Si în zdrente circula pe sate.

Fînul necosit se-nvîrtoseaza,
Putrezeste sus, pe crengi, caisa,
În tacerea-nalta de amiaza
Mortii îsi aud ei însisi zisa.

Cale pietruita cu dezastre,
Noapte-ntredeschisa pentru-o ora
Grijulii cu soarta tarii noastre,
Voievozii-a moarte ne implora.

N-avem nici o sansa de izbînda,
Vom ramîne bieti orfani pe-aicea,
Daca, suparati pe cei la pînda,
Am trezit din moarte cicatricea.

C-un refren de muzica usoara,
Într-un fel, ne recunoastem vina,
Cine iese ultimul din tara
E rugat sa stinga si lumina.




Adrian Paunescu

Ciao a tutti...

Ben trovati, cari amici.

...tempo fa quando decisi di creare questo blog lo feci solamente per scherzo o meglio per gioco. Non avevo idea di cosa poterci scrivere, e così senza un perchè lo creai. Mi dicevo che il bello di internet è proprio che anche chi non ha niente da dire lo può dire, e chi non ha niente altro da fare lo trova. Oramai mi rendo conto che quasi tutti in verità abbiamo molto da dire, soprattutto su noi stessi. Ma io non ho intenzione di parlarvi delle mie gioie e delle mie sofferenze (probabilmente ne avete già abbastanza delle vostre), mi piacerebbe piuttosto essere utile almeno ad una persona ed è per questo motivo che vorrei condividere su questo blog le mie conoscenze, senza presunzione ma solo con un grande bisogno di migliorarmi (lo stesso spero sarà anche per voi) e di soddisfare la mia enorme curiosità sul mondo che ci circonda.